Cu întrebarea asta credem că s-a confruntat fiecare designer, mult timp după ce și-a făcut debutul în industrie. Căci știm foarte bine, un logo nu e un prăjitor de pâine, pentru ca prețul să fie universal valabil, fix. Așa că următoarele concepte legate de valoare, client și timp vin să ne ajute în a defini mult mai ușor prețul unor servicii de design sau branding, fără a ne subaprecia munca și fără a considera că „am cerut prea mult”.
„Bună Alex, m-ar interesa și pe mine un logo pentru firma mea. Cu cât faci tu unul?” Cam așa începe orice conversație cu un potențial client și de cele mai multe ori, discuția se dezvoltă în două direcții:
- Dacă Alex e designer nou, va tinde să ofere un preț fix, în ideea că logo-ul sau identitatea vizuală creată de el e un „produs”
- Dacă Alex este un designer cu experiență, va dori să îi explice clientului că el nu vinde mere, deci nu știe să îi spună un preț fix, o ofertă „pe loc”, decât după o discuție mai detaliata despre firmă, nevoi, așteptări, termene și obiective.
Bine, dar și așa, cum stabilește Alex prețul într-un mod corect? În acest sens, Chris Do, CEO al agenției de branding Blind (a cărei clienți sunt nume precum Microsoft, Nike și Google), explică în detaliu care sunt greșelile pe care designerii (și nu numai) le fac adesea când stabilesc prețurile, sistemele de gândire nefolositoare care ne duc adesea în postura în care cerem prea puțin pentru serviciile oferite și metode de negociere demne de urmat.
Idei de notat:
- Prețul nu reprezintă timpul lucrat pe proiect, ci valoarea adusă acestuia
- Logo-urile sau identitățile vizuale pot costa mai mult sau mai puțin, în funcție de client
- Antreprenorii nu aleg cea mai bună opțiune, ci riscul mai mic
- Antreprenorii aleg să economisească timpul lor
- Înțelegerea business-ului și a nevoilor clientului e crucială
- Un logo nu e un logo (un produs fix), ci o serie de servicii, strategii și tehnici care diferă de la caz la caz
- Clientul plătește educația, experiența și inteligența designerului și nu orele lucrate pe proiect