Alex Vidia este de peste 15 ani în industria radio – a făcut emisiuni pentru Radio Guerrilla, a colaborat pe creație cu Mihai Găinușă și Codruț Kegheș, iar în prezent îi puteți asculta propria emisiune de 3 ore la Kiss FM.
Am vrut să aflăm de la Alex cum se vede industria radio din backstage, dar și care sunt ritualurile sale de creație. Ne răspunde cu același umor inconfundabil despre munca sa, brandul personal și multe altele, în rândurile ce urmează!
Spune-ne câteva lucruri despre tine, cum ai început cu radio-ul etc.
Am o grămadă de ani, sunt enervant, hipersensibil și un tiran general. Glumesc. Nu am atât de mulți ani. În radio am intrat în primul an de facultate. Eram la Târgoviște. Cel mai ascultat post de radio din oraș angaja și m-a ales. Ușor-ușor, de la cel mai ascultat post din oraș am ajuns la cel mai ascultat post din țară. Aplauze și urale, mic drop.
Ai un proces anume prin care creezi ideile? O „metodologie”?
Ideile vin. Uneori vin întregi, alteori în părți. Vin pe stradă, vin când vezi un loc, când citești ceva. Apoi se șlefuiesc asiduu, se face rocada între cuvinte, se taie din ele, uneori se abandonează cu totul ideea. Se lucrează cu atenție. Râdeam la un moment dat de cei care spuneau că umorul e greu de făcut. Este. Dar orice altceva mi se pare ridicol.
Spuneai la un moment dat că ești om de creație și nu om de radio, iar versatilitatea ta se vede atât la microfon, cât și în textele publicate pe Le Frigaro și Cațavencii sau în câteva reclame create. Consideri că ideile sunt mai importante decât canalul? Ai și alte canale de exprimare a umorului și creativității?
Uite, mi-ar plăcea să scriu o carte, ideile, deci, sunt esențiale. Ele sunt la mine. Aș putea scrie o carte, poate și un film. De ce nu? Adică.. povestea mea e extraordinară, a ta la fel. Sunt scene pline și amuțitoare în filmul fiecăruia. În legătură cu alte canale, nu. Acum sunt prezent doar la radio și pe Facebook, în formule cât mai ghidușe.
„Radioul e mult mai mult decât se aude. Înseamnă sociologie, comunicare, diplomație, drept la imagine, CNA, curaj.”
După 15 ani de muncă în radio, care sunt câteva idei pe care le-ai învățat?
Mereu înveți. Radioul e mult mai mult decât se aude. Înseamnă sociologie, comunicare, diplomație, drept la imagine, CNA, curaj etc. Cel puțin din partea celui care vorbește. În radio înveți despre oameni. Afli că sunt sensibili, că le place să râdă și că nu le place să fie dădăciți.
Se spune că e greu să mulțumești un om, dar eu când deschid microfonul trebuie să mulțumesc o bucată de țară. Am învățat multe despre oameni. Suntem o țară apăsată. Ne găsim fericirea în momente mici. Și nu în acel sens magic-pufos. Nu. Suntem săraci.
Alternativ versus mainstream. Ai fost mult timp una dintre vocile de la Radio Guerrilla, iar în prezent prezinți emisiuni la Kiss FM. Cum ai făcut această tranziție și ce înseamnă ea în termeni de creație? S-a schimbat ceva în modul tău de lucru sau de exprimare?
Tranziția nu s-a făcut greu. Kiss FM are un format apropiat de cel al primului post la care am lucrat. E o stație care se adresează mainstream-ului și asta a însemnat că glumele de nișă nu se puteau formula aici. Nu mai spui de frigider „ARCTIC Monkeys”, fiindcă nu e o trupă cunoscută publicului larg. Alfel, umorul are aceleași surse.
Cum măsori succesul tău ca om de radio?
Nu am căutat succesul în radio. Am căutat altceva. Voi spune poate în vreo autobiografie dementă. Tot ce pot să spun e că am găsit ce am căutat.
Care e cea mai mare provocare în munca ta și care e cea mai mare „răsplată”?
Am standarde înalte în tot ce fac. Ok, mai puțin când gătesc. E… Nu vă povestesc… Însă la microfon sloganul meu e „nu lăsa plictisitoare nicio intervenție!”. Trebuie să le dai mereu ceva oamenilor. Ceva amuzant, spectaculos sau măcar emoționant. Iar răsplata sunt mesajele de la ascultători. Cele care arată că strădania a fost utilă.
Îmi plac ascultătorii mei. Înseamnă mult pentru mine. Poate nu le-am spus-o niciodată, dar când am trecut prin momente grele, a fi în fața lor a fost un prilej extraordinar de îmbărbătare.
Ce sfaturi le-ai da celor care acum intră în industria creativă? Ce ar trebui să știe?
Aveți răbdare! Cunoașteți-vă limitele! Învățați mereu! Nu vă căsătoriți! Ha-ha-ha-ha!
Cum se vede lumea radio-ului din perspectiva ta? Ce s-a schimbat în ultimii ani, ce e în „trend”?
Omul e trendul, ascultătorul. Cum se schimbă el, ne adaptăm și noi. Altfel, treaba cu radioul nu e uniformizată. Unele radiouri lucrează profesional și au audiență, altele o fac „după ureche” și lâncezesc. „Secretul” e să îți cunoști ascultătorii, iar de acolo e ușor. Ok, aproape ușor.
„E important să nu dezamăgești. Și să vorbești despre lucruri relevante. Oamenii sunt interesați de ceva pentru ei.”
Cât de important e brandul personal în munca pe care o faci și cum îl „menții”?
E important să nu dezamăgești. Și să vorbești despre lucruri relevante. Oamenii sunt interesați de ceva pentru ei. Vor glume, o stare bună… Eu nu sunt foarte dulce și nu țin să fiu. Mă caracterizează sarcasmul și ironia, care nu sunt cele mai fine cu naturelul simțitor. Dar… umorul îndreaptă moravurile, are o misiune pozitivă, iar duritatea sarcasmului are limite, deci e ok.
De asemenea, îmi place să scriu rânduri valoroase și peste ani, și îmi place să o fac cât mai îngrijit. Deci lângă sarcasm punem și un buchet de cultură, frumusețe și clasă. Apoi, cum mențin brandul? Vorbeam la început despre tiranie generală. Sunt dur cu mine, îmi cer lucruri consistente și cer și de la alții același lucru. Așa mențin cât mai sus nivelul materialului. Și asta e de urmat pentru orice brand.
Am auzit cu toții ce s-a întâmplat de curând la H&M. După un moment neinspirat, în Africa de Sud oamenii le-au devastat magazinele. Au ignorat o lecție de care vorbeam înainte: publicul e sensibil.
Ce plănuiești pentru viitor?
Aș vrea să fiu ghostwriter (scriitor din umbră). Să creez un „monstru” mare, pe care să nu îl semnez niciodată. Mă gândesc în ultima vreme la asta. Mi s-ar părea foarte interesant. Ah, și sunt Batman.
