Acum 4 ani, Sorana Ionescu și Diana Ghiba începeau un proiect ambițios, pe cont propriu. Astăzi, revista „Altfel” creată de ele este cunoscută, citită și apreciată la scară largă de timișoreni și arădeni. Cum au ajuns să dezvolte un proiect cu un astfel de impact și mai ales cum împacă sfera business-ului cu cea a creativității? Aflăm în cele ce urmează!
Să creezi o revistă cu un concept inovativ, cu un conținut de calitate și cu un public cititor tot mai mare – lucrul acesta necesită determinare, multă muncă și o viziune clară. Intrigați și plăcut surprinși de proiectul „Altfel”, o revistă de lifestyle de mare succes în Timișoara și Arad, am hotărât să le luăm la întrebări pe Diana și Sorana, fondatoarele revistei, să ne spună cum a luat naștere proiectul și ce mai plănuiesc.
Cum a luat naştere ideea de revista “altfel”?
Din nevoia de a face “ceva”. În urmă cu 4 ani fiecare dintre noi făcea lucruri care nu aveau nicio legătură cu jurnalismul sau industria de publishing dar niciunul nu era mulţumit. Prin urmare, într-o zi de septembrie în 2013, după o discuţie la o ţigară, ne-am hotărât să începem proiectul „Altfel”.
În perioada respectivă citisem despre un proiect asemănător din Anglia şi, analizând ce ştia să facă fiecare dintre noi, ne-am dat seama că puteam să aducem ideea respectivă şi în România. Aşa că ne-am pus pe treabă şi în ultima zi din februarie 2014 a apărut prima ediţie a revistei „Altfel”. A fost un fel de “furtuna perfectă”.
Ne-am întâlnit 3 oameni care aveam calităţile necesare să dăm viaţă acestui proiect: eu (Diana Ghiba) m-am ocupat de partea grafică, Sorana Ionescu de articole iar Ciprian Roman de partea digitală. Desigur, am avut şi o “fairy godmother” de partea noastră: Simona Buț. Fără ea, lansarea ar fi fost cu siguranţă mult mai greu de realizat.
Care sunt provocările unui proiect precum revista Altfel şi care sunt lecţiile pe care le-aţi învăţat până acum?
Provocările sunt multe şi cu fiecare ediţie apar altele noi. Prima a apărut aproape imediat după lansare. Ne-am dat seama că degeaba ştiam noi 3 să creăm revista, că ne mai lipsea o parte esenţială: omul de vânzări, “the rainmaker”. Unul dintre cele mai grele lucruri în Timişoara este să găseşti pe cineva care să ştie să vândă publicitate într-o revistă gen „Altfel” şi să şi înţeleagă ce vinde. Dacă el sau ea nu înţelege ce vinde, automat nici potenţialul client nu o va face.
Principala provocare, însă, o reprezintă piaţa atipică din Timişoara. Sunt puţini business owneri locali care chiar au un buget rezervat pentru promovare. La început, noi am fost şocaţi de câţi oameni îşi deschid business-uri şi investesc sume imense în design de interior, locaţie, etc. dar nu îşi fac bugete de promovare. Nici măcar pentru Facebook!
Am văzut nenumărate business-uri faine, deschise chiar în centrul oraşului, care s-au închis la doar câteva luni după deschidere chiar din această cauză. Au pariat totul pe locaţie şi au aşteptat să vină clienţii.
Cred că prima lecţie pe care am învăţat-o a fost că nu poţi publica în online ce publici în print (sau cel puţin nu în aceaşi formă). De exemplu, photoshoot-urile de fashion pe care le realizăm au un succes foarte mare în print, dar aduc printre cele mai puţine vizite pe site. Cea mai importantă lecţie pe care am învăţat-o, însă, este că tot timpul trebuie să fii pregătit pentru imprevizibil. Sau, cu alte cuvinte, “shit happens, deal with it.”
Cum se desfăşoară colaborarea cu brandurile care apar în revistă şi cât de uşor sau greu este să convingi companiile că promovarea în revistă încă are impact?
Brandurile care apar în revista, de obicei, au parte de consultanţă din partea noastră şi, împreună, realizăm un media plan care să le ajute să îşi atingă obiectivele dorite. Există însă o diferenţă foarte mare între business-urile locale şi brandurile mari. Brandurile mari îşi cunosc mult mai bine nevoile publicitare şi ştiu ce şi cum trebuie să facă. Dar se decid mult mai greu.
La început, partea de vânzări a fost extrem de dificilă. Problema nu era lipsa de încredere în print, ci majoritatea era convinsă că nu o să supravieţuim pe piaţă. De cele mai multe ori, primeam răspunsul: “Caută-mă după X luni, dacă mai existaţi atunci.” Dar acum, patru ani mai târziu, lucrurile nu mai stau aşa.
Am dovedit că suntem serioşi şi că „Altfel” nu este doar un moft pentru noi. Dacă ar fi fost, am fi renunţat probabil după 3 luni. Acum, de multe ori, vin clienţii către noi. Nu prea mai este necesar să ducem muncă de convingere în legătură cu impactul revistei. Rezultatele obţinute de clienţii actuali vorbesc de la sine.
Nu credem că vorbim despre o moarte a printului, ci despre evoluţia acestuia, aşa cum se întâmplă şi în cazul televiziunii.
V-aţi poziţionat pe piaţă ca o revistă de lifestyle, într-un moment în care revistele pierdeau teren în favoarea online-ului. Ce v-a făcut să credeţi şi să investiţi în acest proiect?
Am analizat ce se întâmplă pe piaţa de afară şi am zis că se poate şi în România, de ce nu? Nu credem că vorbim despre o moarte a printului, ci despre evoluţia acestuia, aşa cum se întâmplă şi în cazul televiziunii. Într-adevăr, în mare parte, presa tipărită nu a fost capabilă să se adapteze noilor nevoi apărute odată cu dezvoltarea internetului iar publicaţiile au preferat să se mute în online.
Din această cauză există un segment de cititori care au rămas nereprezentaţi, care nu consumă presă de online şi care au tot mai puţine publicaţii print de citit. În plus, noi dezvoltasem o frustrare faţă de milioanele de articole de tip clickbait. În aceşti 4 ani de Altfel am observat că cititorii au mai multă încredere în ceea ce citesc în print faţă de online.
Spuneţi-ne puţin despre cum este să conduci un proiect ca Altfel şi să îl transformi într-un business profitabil. Ce presupune asta? Ai câteva sfaturi?
Un proiect ca „Altfel” presupune în primul rând determinare. Şi, după cum spuneam mai sus, să fii tot timpul pregătit pentru imprevizibil. Ca să transformi un asemenea proiect într-unul profitabil trebuie să fii dispus să înveţi mereu lucruri noi, să fii flexibil şi, cel mai important, să aduci mereu îmbunătăţiri.
Cum arată pentru voi procesul de creare a unui shooting sau a unui material? Cum intraţi în starea „creativă”, sau cu alte cuvinte, cum vă vin ideile pentru materialele ce apar în revistă?
Orice shooting porneşte cu un brainstorming pe care îl fac eu (Diana Ghiba) împreună cu fotografa noastră oficială, Cristina Ivaşcu şi stilistul, de obicei. Totul depinde de ce tip de shooting ne hotărâm să facem: conceptual sau trends. Shooting-urile cu trenduri nu sunt prea complicate, mai ales dacă le realizăm în studio. În schimb, shooting-urile conceptuale necesită mai mult timp de pregătire şi realizare, în funcţie de idee.
De multe ori suntem contra-timp şi nu iese totul aşa cum ne-am dori. Din zecile de editoriale din toţi aceşti ani, cred că am doar 4 sau 5 care îmi plac cap-coadă. În rest, mi se pare că puteam să facem ceva diferit, să iasă mai bine. Nu pot vorbi în numele întregii echipe, dar eu îmi găsesc inspiraţia pentru shooting-uri răsfoind colecţia personală de reviste print internaţionale şi urmărind anumite publicaţii online şi artişti.
În ce priveşte materialele scrise din revistă, procesul începe tot cu un brainstorming. Suntem 3 persoane care ne punem ideile împreună şi planificăm fiecare ediţie. În prima fază, ne gândim efectiv la ce ne-ar face nouă plăcere să citim. Şi de acolo porneşte totul. Colaboratorii noştri propun, desigur, şi ei propriile subiecte.
O regulă pe care am respectat-o încă de la început: nu am impus niciodată restricţii colaboratorilor. Sunt liberi să aleagă alte subiecte decât cele propuse de noi, chiar subiecte care poate nu au legătură cu tema centrală a ediţiei respective. De asemenea, nu impunem restricţii legate de numărul de caractere sau cuvinte. Weird, I know. 🙂
Pentru a crea revista, colaboraţi cu foarte mulţi oameni creativi. Care e dinamica în acest tip de colaborări, cum faceţi totul să iasă bine?
Ne înţelegem foarte bine cu oamenii creativi pentru că şi noi, la rândul nostru, facem parte din acest cerc. Cred că totul iese aşa bine pentru că ne place să lăsăm pe toată lumea să se exprime liber. Facem recomandări, în anumite cazuri, dar nu impunem.
„Altfel” este, până la urmă, o revistă a comunităţii, creată de oamenii care fac parte din ea. Dacă s-ar face doar ce vrem noi tot timpul, s-ar pierde esenţa.
Produsul vostru „altfel” nu doar că a rezistat în toţi anii aceştia, dar s-a dezvoltat continuu, fiind acum disponibil în Timişoara şi Arad. Care este ”secretul” vostru, cum aţi reuşit să faceţi asta?
“Secretul” este determinarea… sau să-i spunem încăpățânare? Au fost nenumărate momente în care ne gândeam să renunţăm. Este foarte mult de muncă, iar noi suntem o mână de oameni, la un moment dat te simţi copleşit, e normal. Cu toate acestea, de fiecare dată ne-am motivat să continuăm. Şi a meritat.
Recunoaştem că am avut şi un pic de noroc. Dezvoltarea către Arad a venit ea spre noi, nu am căutat-o noi în mod special. Cristina Sabău, care ştia de noi de ceva timp şi îi plăcea mult revista, ne-a contactat şi ne-a propus să citească şi arădenii „Altfel”.
Ce urmează pe termen scurt şi mediu pentru revista Altfel şi cât de departe se întinde viziunea voastră?
Pe termen scurt şi mediu ne vom concentra foarte tare pe dezvoltarea calităţii revistei, în primul rând. Noi am făcut îmbunătăţiri constante în toţi aceşti ani, dar de data aceasta schimbările vor fi mult mai mari.
Viziunea noastră se întinde foooarte departe, iar planurile sunt mari. În aceşti patru ani am învăţat, însă, că trebuie să ai răbdare şi să iei lucrurile pas cu pas.
