Cum stabilim în mod corect prețul unui logo?

Cu întrebarea asta credem că s-a confruntat fiecare designer, mult timp după ce și-a făcut debutul în industrie. Căci știm foarte bine, un logo nu e un prăjitor de pâine, pentru ca prețul să fie universal valabil, fix. Așa că următoarele concepte legate de valoare, client și timp vin să ne ajute în a defini mult mai ușor prețul unor servicii de design sau branding, fără a ne subaprecia munca și fără a considera că „am cerut prea mult”.

„Bună Alex, m-ar interesa și pe mine un logo pentru firma mea. Cu cât faci tu unul?” Cam așa începe orice conversație cu un potențial client și de cele mai multe ori, discuția se dezvoltă în două direcții:

  • Dacă Alex e designer nou, va tinde să ofere un preț fix, în ideea că logo-ul sau identitatea vizuală creată de el e un „produs”
  • Dacă Alex este un designer cu experiență, va dori să îi explice clientului că el nu vinde mere, deci nu știe să îi spună un preț fix, o ofertă „pe loc”, decât după o discuție mai detaliata despre firmă, nevoi, așteptări, termene și obiective.

Bine, dar și așa, cum stabilește Alex prețul într-un mod corect? În acest sens, Chris Do, CEO al agenției de branding Blind (a cărei clienți sunt nume precum Microsoft, Nike și Google), explică în detaliu care sunt greșelile pe care designerii (și nu numai) le fac adesea când stabilesc prețurile, sistemele de gândire nefolositoare care ne duc adesea în postura în care cerem prea puțin pentru serviciile oferite și metode de negociere demne de urmat.

Idei de notat:

  • Prețul nu reprezintă timpul lucrat pe proiect, ci valoarea adusă acestuia
  • Logo-urile sau identitățile vizuale pot costa mai mult sau mai puțin, în funcție de client
  • Antreprenorii nu aleg cea mai bună opțiune, ci riscul mai mic
  • Antreprenorii aleg să economisească timpul lor
  • Înțelegerea business-ului și a nevoilor clientului e crucială
  • Un logo nu e un logo (un produs fix), ci o serie de servicii, strategii și tehnici care diferă de la caz la caz
  • Clientul plătește educația, experiența și inteligența designerului și nu orele lucrate pe proiect
Împarte pe social media

Dalibor Vasiljevic

Este fondator și brand strategist la Rainfall, speaker și antreprenor. Cu o experiență de 13 ani în domeniu, Dalibor dezvoltă împreună cu echipa Rainfall mixuri complexe de PR, marketing, branding și digital, pentru a soluționa problemele clienților și pentru a dezvolta business-urile acestora.

Comentarii. Intră în dezbatere

Alătură-te comunității noastre. Scrie bine și argumentat și poți fi unul dintre editorialiștii platformei noastre.

One thought on “Cum stabilim în mod corect prețul unui logo?

  1. Doua idei, una din perspectiva clientului si alta din perspectiva designerului, pornind de la concluziile articolului:

    1. „Prețul nu reprezintă timpul lucrat pe proiect, ci valoarea adusă acestuia”. Daca faimoasa distractie cu logo-ul Bucurestiului nu ar fi fost un concurs cu expunere publica, respectiv cu posibilitatea ca „netul” sa cautioneze in timp real eroarea/neglijenta/frauda/ce-o-fi-fost, ci un proiect comandat de un client oarecare? Dupa aprobarea conceptului, s-ar fi dezvoltat materiale in care se puteau investi de la cateva sute la cateva zeci de mii de euro. Dupa care clientul ar fi aflat ca a investit intr-un plagiat, deci trebuie sa arunce materialele in care a investit si mai e si pasibil de un proces costisitor. Ce insemna valoarea proiectului, pentru client, intr-un astfel de caz? Sau, la polul opus, logo-ul Nike, a carui nastere a valorat 35$? Acopereau cei 35$ valoarea proiectului, sau educatia designerului? Nu cred, pentru ca acest lucru nu prea e posibil. Cum evaluezi valoarea logo-ului pentru client? Cum evaluezi anticipat impactul in business al acelui logo versus alt logo sau versus niciunul? Chiar si in varianta SF a definirii unui sistem de remunerare bazat pe KPI, ar fi imposibil de izolat impactul designului de logo in cifre de business, de awareness sau de orice. Oricat ar fi de ingrata situatia, nu cred ca poate fi vorba de o corelatie realista intre pretul unui logo si valoarea adusa proiectului/clientului.

    2. „Clientul plătește educația, experiența și inteligența designerului și nu orele lucrate pe proiect”. Cu siguranta azi multe astfel de proiecte sunt subevaluate si vor ramane multa vreme asa, atata timp cat site-urile de stock sunt pline de logo-uri cu 20$. Sau cata vreme clientii sunt deschisi la a pune in competitie un design care are in spate 10 ani de experienta, poate inca atatia de studiu, cheltuieli achitate la stat pentru munca legala etc., cu unul facut de „un baiat care stie Corel” sau cu o frunza de pe Shutterstock, restilizata. Atata timp cat vor exista clienti care vor spune „e simplu, l-as face si eu in Paint, dar n-am timp”, abordarea sugerata de domnul Do ar insemna „a face foamea” cu demnitate. Cu siguranta, pentru unii designeri buni, care au deja un portofoliu de clienti carora le-au castigat increderea, abordarea asta functioneaza. Dar pentru multi altii, dumpingul si lipsa de educatie a clientului potential sunt greu de invins. E nevoie de inca mult timp ca IMM-istul roman sa inteleaga ca designul nu e o chestie pe care si el poate sa o faca asa cum isi face Gigi echipa. Dar momentan nu, clientul nu plateste nici educatia, nici experienta, nici inteligenta. Pentru ca nu are cum sa le masoare (in cazul ideal in care ar fi dispus sa o faca) sau pentru ca nu stie ca ar trebui sa o faca. In fond, are nevoie de un nenorocit de logo. Si de niste carti de vizita.